top of page

Dislalia la copii: Cum recunoști greșelile de pronunție și când este momentul să acționezi?

28 sept.
3 min de citit

Actualizată în: 5 nov.

​ „Distorsionate, omise sau înlocuite”: Ce este dislalia la copii și când trebuie corectate sunetele?

​Iepurașul devine „iepulaș”, mașina devine „masină”, iar ursul devine „ulsu”. La 2-3 ani, aceste greșeli de pronunție sunt absolut adorabile și fac parte din farmecul copilăriei. Însă, pe măsură ce micuțul crește și se apropie de vârsta preșcolară sau școlară, aceleași cuvinte „stâlcite” pot deveni o sursă de frustrare, o reținere în a comunica în grupuri sau o cauză a dificultăților la grădiniță și școală.

​Dacă observați că cel mic se chinuie cu anumite sunete sau evită să vorbească atunci când nu este înțeles, este posibil să fie vorba despre dislalie – cea mai răspândită tulburare de limbaj la copii, dar și cel mai ușor de corectat atunci când se intervine la timp.

​În acest articol, explicăm pe înțelesul tuturor ce este dislalia, care sunt sunetele „cu probleme” la fiecare vârstă și cum o putem corecta prin joc.

​Ce este dislalia, pe înțelesul părinților?

​Dislalia reprezintă dificultatea sau incapacitatea de a emite, articula sau pronunța corect anumite sunete (foneme) în cadrul cuvintelor. Ea nu are nicio legătură cu inteligența copilului, ci ține strict de modul în care limba, buzele, dinții și aparatul fonoarticulator coordonează mișcările aerului pentru a produce sunetele vorbirii.

​

Dislalia se manifestă în trei moduri principale:

​

Omisiune: Sunetul lipsește complet din cuvânt (de exemplu, „rac” devine „ac”).

​

Substituire (înlocuire): Sunetul mai dificil este înlocuit cu unul mai ușor de pronunțat (de exemplu, „rac” devine „lac” sau „săpun” devine „țăpun”).

​

Distorsiune: Sunetul este pronunțat deformat, nazal, peltic sau „sâsâit” (de exemplu, un R pronunțat din gât, gutural sau franțuzesc).

​

Ghid pe vârste: Ce sunete ar trebui să pronunțe corect copilul dumneavoastră?

​Aparatul vocal al unui copil se maturizează treptat, pas cu pas. Nu ne putem aștepta ca un copil de 3 ani să îl rostească pe „R” perfect. Iată un calendar orientativ al achiziției sunetelor:

​Până la 3 ani: Sunetele de bază, cele mai ușor de emis: P, B, M, T, D, N și vocalele A, E, I, O, U.

​Între 3 și 4 ani: Sunete ocluzive și fricative: K, G, F, V, H, L.

​Între 4 și 5 ani: Grupul „sâsâitelor” (S, Z, Ț) și al „șușăitelor” (Ș, J, Ce, Ci, Ge, Gi).

​Între 4 ani și jumătate și 5 ani și jumătate: Ultimul și cel mai complex sunet din limba română: R.

​ Regulă de aur: Dacă după vârsta de 4 ani și jumătate copilul încă înlocuiește sau omite frecvent sunete (cu excepția lui R, care mai poate fi așteptat până la 5 ani), este recomandată o evaluare logopedică preventivă.

​De ce apare dislalia?

​ Cauzele sunt variate, însă de cele mai multe ori sunt simple și ușor de remediat prin exerciții dedicate:

​ Tonie scăzută a aparatului fonoarticulator: Mușchii limbii sau ai buzelor sunt mai „leneși” și au nevoie de gimnastică specifică.

​Fren lingual scurt („ața sub limbă”): Limba nu are mobilitatea necesară să se ridice spre cerul gurii pentru a pronunța corect sunete precum L sau R.

​Sugerea prelungită a degetului sau a suzetei: Poate modifica ocluzia dentară (mușcătura) și poziția dinților, favorizând pronunția peltică sau interdentală.

​Uneori copiii preiau și păstrează vorbirea alintată din familie sau din anturaj.

​De ce nu este bine să așteptăm „să treacă de la sine”?

​Mulți părinți amână vizita la logoped sperând că micuțul „se va corecta singur la școală”. Însă dislalia necorectată la timp poate atrage după sine alte dificultăți colaterale:

​

    Dificultăți de citit-scris (Dislexie / Disgrafie): Un copil scrie, de cele mai multe ori, exact așa cum vorbește. Dacă pronunță „ulsu”, va avea tendința să scrie „ulsu” în clasa pregătitoare.

​Frustrare și izolare: Copilul observă că cei din jur nu îl înțeleg, devenind timid, ezitant sau refuzând să mai vorbească în grupuri.

​Scăderea stimei de sine: Poate deveni ținta glumelor sau a neînțelegerii din partea celorlalți copii.

​Cum se corectează dislalia în cabinetul de logopedie?

​Intervenția modernă este una prietenoasă, structurată și plină de joc:

​ Gimnastica aparatului fonoarticulator: Exerciții amuzante în oglindă pentru tonifierea limbii și a buzelor.

​ Educarea respirației și a insuflării: Tehnici pentru a direcționa corect jetul de aer în funcție de sunetul vizat.

​Emiterea și fixarea sunetului: Învățăm copilul, pas cu pas, unde trebuie să așeze limba și dinții pentru a obține sunetul corect.

​Automatizarea în limbajul spontan: Integrăm sunetul în silabe, cuvinte, propoziții, ghicitori și povești interactive, până când devine un reflex natural în viața de zi cu zi.

​

Concluzie: Zâmbet și încredere în fiecare cuvânt!

​

Dislalia este o etapă absolut firească în dezvoltarea multor copii, dar care are nevoie de ghidaj profesionist atunci când persistă. Cu cât intervenim mai devreme (ideal între 4 și 6 ani), cu atât corectarea se face mai rapid și mai natural, oferindu-i micuțului aripi spre o comunicare clară și încrezătoare!

 
 
 

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comentarii


bottom of page